„Imiter est d’un sot.” Simfoniile lui Bizet

Grosz, Sára Aksza (2023) „Imiter est d’un sot.” Simfoniile lui Bizet. LUCRARI DE MUZICOLOGIE, 38 (2). pp. 7-35. ISSN 1222-894X

Preview

Text LM_2023-2_XXXVIII-2_01_Sara_Grosz.pdf - Published Version Download (1MB) | Preview

Abstract

După ce primul biograf englez al compozitorului, D. C. Parker, a găsit Simfonia în Do major la biblioteca Conservatorului și după premiera sa mondială în 1935, această operă de tinerețe a cucerit și scena baletului, datorită coregrafiei (1947) lui George Balanchine. De atunci, cercetătorii își propun să dezvăluie posibilele modele ale acesteia. În general, ei leagă și compară Prima Simfonie a lui Bizet cu cea a lui Gounod, ambele datând din 1855. Dirijorul, muzicologul și biograful lui Bizet, născut la Baia-Mare, Amadé Németh (1922-2001) sugerează cu tărie ecouri mozartiene. Pe de o parte, îl urmez pe această cale. Pe de altă parte, ținând cont de analogiile din scrierile lui Bizet între compozitori și artiști, mă întreb dacă surse non-muzicale ar fi putut servi și ca modele pentru simfoniile sale, în special pentru cea de-a doua. În anii 1860, în timpul șederii sale în Italia, în calitate de câștigător al Premiului Romei, Bizet a avut ideea de a înfățișa patru orașe italiene prin muzică: Veneția, Roma, Florența și Napoli. Oare care muzică seamănă cu și indică spre așa-numita Simfonie „Roma” (1860-1868)? Acest studiu își propune să comemoreze 185 de ani de la nașterea lui Georges Bizet prin punerea sub semnul întrebării a propriilor lui cuvinte, citate în titlu: „a imita este o prostie”?

Actions (login required)

Edit Item